Distant

M-am distantat de lume, de oameni. De frica de a nu ma atasa de cine nu trebuie am decis sa nu ma mai atasez de nimeni altcineva. Si asta a dus la distanta aceasta si la indiferenta mea.

Sunt indiferenta la zilele de nastere, adica oricum printre acele sute de oameni care iti lasa mesaj pe facebook mai tii minte toate acele nume? Nu sunt invitata la zile de nastere asa ca nici nu imi prea bat capul. Oricum 99% din prietenii de pe facebook sunt necunoscuti si am renuntat sa ma mai uit a cui zi de nastere este in fiecare zi.

Apoi mai ii treaba cu plecatul. Ma atasez de cineva, o persoana care imi devine prieten bun si apoi acea persoana pleaca... Minunat... Oricum am concluzionat ca oricate persoane ai langa tine, esti singur. Pentru ca vor fi momente in care vei fi disperat si... nici persoanele dragi nu iti sar in ajutor, pentru ca heiii, este simplu! De ce iti este atat de greu sa faci acel lucru, asa-i? Si pentru un timp esti dezamagit, apoi iti dai seama ca nici un om nu iti va da forta necesara sa mergi inainte. Daca esti crestin ai doua forte ce te tin pe picioare, daca nu, doar una, pe tine...

Si faptul ca am devenit indiferenta si mai singuratica decat in liceu m-a facut sa nu stiu sa lucrez in echipa prea bine. Prefer sa fac totul singura de multe ori.

Si uneori, la facultate parca e bine ca sunt singuratica. Lumea ma lasa in pace, ceea ce inseamna ca pot sa imi ocup timpul cum vreau fara sa fiu nevoita sa socializez. Dar cateodata am o mica fobie de a socializa. Ceva de genul Of, acum trebuie sa tin o conversatie cu persoana aceea, asa-i? Si inima imi bate puternic pentru ca nu am chef de conversatii si sper sa dureze putin. Sunt obisnuita sa nu socializez. La inceput m-am simtit trista de cate ori vedeam ca grupurile ies pe afara si isi faceau selfie. Acum, imi convine situatia mea. Macar nu ma opreste nimic din invatat, din programat si ceea ce imi place. Dar un aspect al singuratatii e faptul ca ma transforma pe mine. Ma face sa urasc multe chestii si am devenit cum nu as fi vrut sa devin. Critic in mintea mea lucruri si singurele chestii ce le apreciez e ceea ce nu tine de oameni, ci de natura. Si daca ma gandesc bine, cred ca fac bine sa nu prea suport oamenii pentru ca sunt critici si multi isi impun parerea de parca alegerea mea este a lor, de parca ceea ce fac eu trebuie sa se potriveasca cu ce ar face ei. Urasc asta. Dar este o persoana care nu imi va judeca alegerine indiferent de situatie... de cand am intalnit persoana asta, e cate ori intreb Acum ce fac? sau Ce aleg?  imi va spune Ce vrei. La inceput a fost ciudat, dar m-a ajutat pe mine sa ma indrept putin cate putin spre independenta si sa imi fac alegerile fara sa tin cont de impunerile altora. Cer pareri, dar cand vad ca parerea este rautacioasa, nu o iau in calcul. 

Unul din motivele pentru care prefer sa fiu asa e ca nu vreau sa fiu influentata. Sunt unele persoane care ma fac sa ma simt inferioara pentru simplul fapt ca arata MUULT mai bine decat mine, sau ca stiu muult mai bine decat mine un anumit subiect care pe mine ma pasioneaza. Si cand vad ca multe fete stiu sa se macheze perfect fara sa aiba imperfectiuni, ma urasc pe mine insumi ca oricat as incerca, tot nu imi iese perfect machiajul din cauza cosurilor! Sau pur si simplu sunt nervoasa pe mine ca nu am timp sa imi ard parul in fiecare dimineata si prefer sa dorm in loc sa ma trezesc cu o ora inainte pentru a ma aranja. Chiar admir persoanele care isi sacrifica somnul pentru a se aranja, serios. Dar eu am nervi pe mine ca nu pot sa imi fac timp pentru asta. De cate ori vad fete care sunt superaranjate zilnic ma simt aiurea pentru ca as vrea si eu sa arat flawless si totusi nu vreau sa imi pierd 2 ore pe zi pentru asta(chiar daca alte ore se pierd pe facebook).

Culmea e ca atunci cand ma machez ma simt inferioara pentru ca unde merg eu fetele nu se machiaza. De exemplu, la facultate rar vezi fete machiate. Este la moda sa fii naturala in facultatea mea.

Ideea e ca m-am distantat si am observat un lucru: asta a dus la faptul ca nu voi suferi. Evit atasarea, evit suferinta. Si stiu ca nu este o solutie, dar nu ies din zona de comfort. Stau bine unde stau, momentan.